Ziua Vignelli — 90 de ani de la nașterea unui maestru al designului grafic
Menirea noastră [ca designeri] este să răspândim noțiunea de calitate pe cât este de mult posibil. Aceasta este misiunea noastră.
— Massimo Vignelli
Mi se pare că Vignelli a fost un om citabil, indiferent ce spunea. Aproape fiecare frază pe care o spunea putea deveni un citat remarcabil. Asta este, poate, calitatea incredibilă a unui designer, care, până și în discurs, pune doar exact atât cât are nevoie și se asigură că mesajul este transmis cu un maxim de eficiență.
Ziua Vignelli nu este un eveniment cultural oficial sau vreo celebrare asumată de vreo instituție, este pur și simplu dorința mea de a onora munca și influența unuia dintre cei mai mari designeri contemporani; să aduc acest subiect mai aproape de cultura populară din România.
Îmi pare foarte rău că nu îmi aduc aminte primul moment și felul în care l-am descoperit pe Massimo, dar tind să cred că s-a datorat curiozității — devenită pasiune mai târziu — pentru Apple, insuflată de un om pe care l-am considerat model în perioada mea de formare din liceu și apoi, am descoperit minimalismul, iar grație tumblr (un fel de strămoș al instagram, dacă nu știi despre ce vorbesc) cred că am ajuns să descopăr munca lui Vignelli și să-mi fundamentez propriile principii de design.
—
Am învățat cum să fac design la școala de design. Dar am învățat cum să fiu un designer de la Massimo Vignelli.
— Michael Beirut, discipol al lui Vignelli între 1980-1990 și apropiat al său, designer grafic la Pentagram (1990 - prezent)
Parcurgând niște materiale în pregătirea noii introduceri pentru articolul Ciao, Massimo (în original, mai jos, scris pe 6 iunie 2014; cu mici editări pentru consistență și actualizarea link-urilor) am descoperit citatul de mai sus, text cu care se deschide articolul lui Michael Beirut din Design Observer: Massimo Vignelli, 1931-2014.
Mi-am dat seama că, deși nu am avut șansa de a lucra nici măcar un minut alături de Vignelli, darămite 10 ani, precum Beirut, influența lui Massimo asupra mea a reușit să fie semnificativă, chiar și de la distanță, doar prin cărți, discursuri și design propriu-zis.
Nu doar că același lucru îl spun și eu și îl consider despre mine — că sunt designer, nu că fac design —, dar cu atât mai mult, pentru că nu am avut mentori în adevăratul sens al cuvântului, lucrând indepedendent încă de la începuturi, din 2014 și fiind autodidact (4 ani de ingineria mediului la Politehnica din București au fost doar un ghiont spre gândirea proiectivă, nu cu adevărat folositori în design grafic/branding).
Mi s-a părut că a adăuga acest citat într-un text dedicat lui Massimo, la 90 de ani de la nașterea sa, poate fi cu adevărat esența impactului său asupra mea.
Desigur, urmăresc și alți designeri, în viață sau din trecut, deopotrivă și câțiva români, dar primul om din lista mea de eroi (îmi place să-i numesc așa, pentru că într-atât de mult sunt o referință pentru mine) este fără doar și poate Massimo Vignelli.
Nu am o explicație clară pentru asta, dar pot spune sigur că vine din stomac, din interior, nu doar din minte și poate, nici nu ar trebui să mai explic atât de mult lucrurile, ci doar să le iau — și să le luăm cu toții, până la urmă — ca atare și să scoatem maximul din ele.
Raționalizând, aș putea spune că nu cred că există un lucru proiectat de el, indiferent de domeniu (arhitectură, design grafic, branding, design editorial șamd.), care să nu-mi placă. Totodată, este vorba și de personalitaea lui, de Vignelli-omul: l-aș asculta ore întregi, pe repeat, fără a mă plictisi și cu gândul că sigur voi descoperi ceva nou în același discurs pe care, poate, l-am ascultat deja de câteva ori.
Simt că sunt în stare să fac un nou articol cu totul, așa că o să mă opresc aici.
O să mai adaug câteva resurse suplimentare, față de articolul precedent și atât.
Înainte să te invit să citești Ciao, Massimo, îți mulțumesc că ai citit până aici și te-aș ruga să ții minte ziua de 10 ianuarie (10/01) ca fiind Ziua Vignelli, o zi în care să aniversăm eleganța, atemporalitatea și designul de calitate.
Iar dacă ai vreo cunoștință care lucrează în domenii câtuși de puțin tangențiale comunicării, te încurajez să-i trimiți acest articol pentru că s-ar putea să beneficiem cu toții de pe urma acestui gest, nu doar persoana în cauză.
—
Iertare, dar trebuie să mai adaug ceva.
În timp ce pregăteam articolul acesta pentru publicare am căutat, de curiozitate, dacă a mai scris cineva despre Vignelli în limba română sau dacă există pe vreun site din România (poți face asta din setările de căutare de la Google) și nu am găsit decât site-uri cu cărțile legat de el, dar niciun articol.
Am descoperit că apare site-ul meu abia pe pagina 3, pentru că am scris la descrierea de la pagina propriului proiect de branding „Designul brandului meu personal este un omagiu adus marelui designer Massimo Vignelli [...]”
Toată situația asta mi se pare că este încă un argument pentru care să continui Ziua Vignelli în fiecare an de acum înainte și cel mai probabil, de câteva ori pe parcursul anului pentru că Massimo Vignelli merită mult mai multă recunoaștere în cultura românească, fie că vorbim de design sau în general.
—
Resurse suplimentare
John Madere despre Massimo Vignelli, plus câteva fotografii și un interviu [engleză]
Canonul Vignelli — o carte gratuită (pdf descărcabil) despre principiile și viziunea asupra lumii a lui Massimo [engleză]
Massimo Vignelli în designculture.it, un site despre istoria designului italian [engleză]
—
Un tribut adus lui Massimo Vignelli de către AIGA (The American Institute of Graphic Arts — Institutul american al artelor grafice; organizația profesioniștilor din design)
—
Un interviu în italiană (subtitrări în engleză) cu Massimo Vignelli
—
Documentarul Helvetica, un documentar despre istoria acestui font și influența sa în cultura populară modernă (trailer gratuit; filmul poate fi închiriat pentru 3,99$)
—
O înregistrare suplimentară din documentarul Helvetica (acces gratuit). Massimo vorbește în primele 10 minute.
—
Design is One (Designul este Unul) — un documentar despre viața și munca lui Massimo și a lui Lella Vignelli [engleză; trailer gratuit; de închiriat pentru 12,99$]
—
Un interviu cu Massimo și Lella Vignelli, soția sa și partener de muncă
—
Massimo și Lella Vignelli despre designul simplu, elegant și atemporal — Design Indaba
—
Ciao, Massimo
Sunt foarte puține momentele în care mă întristez cu adevărat. Știu că orice s-ar întâmpla, pot trece peste, mulțumită oamenilor care îmi sunt alături și propriei alegeri de a depăși un moment fără a rămâne blocat într-o dramă inutilă, însă atunci când pierzi pe cineva, ecuația se schimbă.
Nu mai devreme de două luni, l-am pierdut pe Wally Olins, un maestru al brandingului, cu care, recunosc, nu am avut ocazia să interacționez suficient cât să mă marcheze. Cu Massimo nu a fost așa. Cu Massimo simt că am avut o relație maestru - discipol.
Massimo Vignelli este unul din motivele pentru care m-am apucat de design. Și nu sunt singurul.
Credit: Suzanne DeChillo/The New York Times
Massimo a fost cel care m-a convins că adevărata misiune a unui designer este aceea de a se lupta cu vulgaritatea și cu urâtul, iar 6 fonturi sunt suficiente pentru a duce la bun sfârșit orice proiect grafic.
Tot el mi-a dovedit că atunci când poți proiecta ceva, poți proiecta orice.
Înainte de toate, un designer este de fapt un arhitect cu o putere incredibilă de a influența viața oamenilor. Atunci când ai învățat metodologia și disciplina, poți proiecta orice.
Eleganța sublimă și stilul minimalist pe care Vignelli le-a oferit lumii au fost sursele mele de inspirație. În orice proiect pe care l-am realizat am căutat să reduc totul la esențial și să fiu sigur că dacă aveam să-i arăt vreodată portofoliul va zâmbi cu candoare și-mi va spune „Bravo, Livio!”
Pe pervazul din fața biroului am 4 oameni pe care îi admir și de fiecare dată când am un blocaj, mă întreb cu ce idei ar veni consilierii mei creativi: Steve Jobs, Massimo Vignelli, Dieter Rams și Jony Ive — designeri care au conturat lumea în care trăim, iar influența lor va dăinui zeci de ani.
Din păcate, echipa mea este pe jumătate în viață, însă puterea unor produse și idei care au rămas atât de adânc înrădăcinate în istoria modernă depășește orice limită materială și mă ajută să devin un designer mai bun pe zi ce trece.
Este foarte probabil ca niciun elogiu să nu fie suficient pentru maestrul Vignelli, însă vă invit să-i descoperiți munca și înțelepciunea:
Moștenirea lui Massimo Vignelli: un mare maestru, un mare prieten — Armando Milani [engleză]
Designerul faimos al hărții de metrou din New York moare la 83 [engleză]
10 lucruri pe care le-am învățat de la Massimo Vignelli [engleză]
Massimo Vignelli, designer revoluționar, moare la 83 [engleză]
Massimo Vignelli, 1931-2014 [engleză] (eseu scris de Michael Beirut, discipol al lui Vignelli)
Un interviu cu Massimo Vignelli (Big Think)
