Pentru mine, 2021 începe pe 28 decembrie 2020

Îmi era dor de scris.

Nu-mi explic de ce și nu am un argument logic, dar îmi place să scriu. Să-mi exprim gândurile și să le văd sub formă de litere (cu diacritice, în română, desigur), cu semne de punctuație presărate printre ele, fie că sunt pe un ecran sau într-o agendă. Neil deGrasse Tyson sintetizează excelent importanța scrisului în Masterclass-ul lui:

Scrisul este forma supremă de comunicare, pentru că traversează timpul.

Desigur, nu tot ce scriu vreau să public. Unele gânduri sunt personale și astfel, scrisul capătă un rol terapeutic. Alte gânduri sunt scris public, scrisul care, odată împărtășit, poate ajuta pe cineva și este scrisul care-mi place cel mai mult — să înțeleagă mai bine o situație similară, să vadă o perspectivă nouă asupra aceluiași lucru, să-i contrazică o presupunere sau doar să fie lectură de timp liber.

Așa că, dacă nici acum, după un an de pandemie, nu revin la scris, atunci când?

2020 este un an cu mai multe repere simbolice pentru mine.

În primul rând, îl percep ca fiind un an rotund. Și pentru faptul că are o cifră la propriu rotundă (zero), dar și că este format din două valori egale (doi de douăzeci). Fără a fi superstițios, îmi place doar să apreciez tiparele din jurul meu și să le găsesc un rost pentru mine, mai ales că am considerat că 2 ar fi numărul meu norocos — deși viața mi-a arătat că 13 ar fi mai potrivit. Este în același timp și anul în care am schimbat prefixul, deci iată încă un argument rotund.

Cumva, este și un „an zero”, pentru că poate reprezenta un punct de start sau de restart pentru oricine și orice — inclusiv sau poate, mai ales, pentru mine.

În al doilea rând, per total, a fost cel mai prost an al meu, iar pandemia nici măcar nu a fost cauza principală.

Nu o spun pentru a-mi plânge cineva de milă.

Da, în plan profesional am avut câteva reușite semnificative și peste recordurile anilor anteriori, dar eșecurile din plan personal au compensat cât rezultatul net să fie negativ.

Singura reușită din plan personal, de care sunt cu adevărat mândru și pe care o văd ca restartul de care vorbeam anterior, este că am reușit să slăbesc 30 de kilograme — încă o simbolistică frumoasă: cadoul meu pentru mine la vârsta de 30 de ani a constat în a-mi oferi 30 de kilograme în minus.

Este cea mai mare valoare pe care am slăbit-o vreodată și totodată, faptul că am slăbit în sine, ceva ce nu reușisem până acum într-un mod semnificativ; maximele au fost slăbirile de vară când, datorită efortului și activității suplimentare mai pierdeam un kilogram sau două. O să povestesc mai multe pe tema asta în alt articol.

Totuși, până acum, titlul nu are nicio treabă cu conținutul, așa-i?

Având în vedere că este un prim articol după foarte mult timp de pauză, este, într-adevăr ca mersul pe bicicletă, nu-l uiți niciodată, dar simțeam nevoia să fac acea introducere mai lungă înainte să ajung la tema principală.

Parte și din succesul de a slăbi 30 de kilograme, dar și din a vedea lumea și munca mult mai organizat a fost să-mi împart timpul în săptămâni, de aceea, noul an, 2021, începe pentru mine astăzi, 28 decembrie, căci asta este prima săptămână din următoarele 52.

Împărțirea timpului în săptămâni mi se pare utilă pentru că oferă o perspectivă mult mai bună de a planifica timpul și totodată are constanță și simetrie, ceea ce nu oferă altă variantă.

Totodată, este și un aspect cultural pentru că prima zi de muncă este luni, în general, dacă începi ceva nou, lași pe luni și așa mai departe, deci prima zi dintr-o activitate, tinde să fie lunea.

Da, că tot vin rezoluțiile noului, unii așteaptă 1 ianuarie, dar mi se pare că după o organizare cu întâi ale lunii ca reper te vei trezi cu un întâi marți, cu următorul întâi poate joi, cu următorul duminică și tot așa, deci nu este ușor să divizezi timpul, dacă vrei să faci asta.

În parte, acum că stau să mă gândesc, am fost inspirat de ceasul (Whitings Activité Pop) și aplicația (Health Mate) pe care le folosesc pentru că în fiecare zi, primesc pe mail un raport săptămânal cu cei 3 indicatori măsurați: numărul de pași, greutatea (măsurată cu cântarul lor, nu cu ceasul, evident) și durata somnului. Aplicația oferă și un scor al somnului pe care l-am trecut suplimentar în tabelul meu cu indicatori.

În imaginea atașată este tabelul în care-mi adun datele și pentru că datele fără grafice nu înseamnă mare lucru am făcut și graficele corespunzătoare pentru fiecare indicator. Culorile suplimentare din tabel sunt pentru a marca „urgența” până la finalul anului.

Pentru moment, confirm că a funcționat metoda asta în a mă motiva să mă țin de un stil de viață sănătos. Plănuiesc să o încep și pentru aspectul profesional, așa că țineți aproape pentru a noutățile pe tema asta.

Așadar, sper că am argumentat cât se poate de succint de ce a împărți viața în săptămâni este mai eficient și totodată, poate te-am făcut curios să încerci metoda asta.

La cerere, pot trimite cu drag foaia asta de calcul în format editabil pentru a o putea folosi și tu. Un mail scurt pe design(at)liviuvasilescu.ro și #SeRezolvă.

—

Fiind un articol atipic, nu am o încheiere inspirațională sau poate nici măcar una închegată, dar am câteva lucruri pe care aș vrea să le atașez la el, lucruri care mi se pare potrivite și din aceeași temă.

—

Mi-a plăcut postarea lui Dragoș despre anul 2020 și despre felul, în care, de fapt, ne generăm singuri constrângeri și acceptăm norme culturale, fără să le chestionăm și mai ales că le folosim pentru a ne motiva eșecurile.

Pe Nathaniel Drew îl urmăresc de vreun an și îmi place foarte mult abordarea lui, atât editarea și partea videografică, dar și subiectele și viziunea sa asupra lumii.

Este un model pentru mine, căci după ce va trece pandemia fix asta vreau să fac și eu: să locuiesc 6 luni în câte o altă țară pentru a experimenta cu adevărat viața și alte culturi.

Cel mai probabil, melodia anului 2020 pentru mine este Start livining in the moment, a lui Jack Savoretti.

Pe lângă faptul că-mi place incredibil de mult muzica lui și simt că este artistul meu de suflet din această etapă a vieții mele — cu Linkin Park am trecut prin liceu și facultate, suficient —, piesa asta conține lecția anului pentru toți: a trăi în prezent este mai important decât orice altceva, căci nu se știe niciodată ce se poate întâmpla și tot universul îți este dat peste cap.